De acum încolo o să postez pe fiecare Joi sau Vineri câte un banc în engleză luat din manualul de Engleză de clasa a 10-a. Cei care sunteţi acum clasa a 10-a o să ziceţi că le ştiţi dar poate că alţii nu le ştiu şi vreau să le impărtăşesc cu ei. Azi o să postez prima glumă. (more…)

După cum ştiţi, sau dacă nu ştiţi o să aflaţi acum, eu învăţ de dimineaţă. Este o teroare pentru noi toţi (nu-i aşa?) să ne sculăm la 6:00AM pentru a ne pregăti de şcoală. La primele ore de curs este un neinteres total al nostru faţă de materia respectivă. Toţi căscăm, toţi ne uitam pe pereţi, alţii se uita la telefoane, numai profesorii îşi văd de treaba lor. Dar mirarea mea este una. Căscatul este molipsitor nu-i aşa? Păi şi atunci profesorii de ce nu cască? În viaţa mea nu am văzur un profesor care să caşte la prima oră. Voi aţi văzut?

O altă problema întâlnită la mine în clasă este problema pixurilor. E imposibil ca la începutul unei zile de curs, cel puţin o persoană să nu aiba cu ce să scrie, şi “cerşeşte” prin clasă. Se pare că criza asta afecteaza şi suma care era alocată pixurilor.

A venit vacanţa în sfârşit… Oficial trebuia să luăm vacanţă vineri, dar noi cum nu mai avem niciun chef de şcoală în ultima săptămână, ne luam mai devreme. Ieri nu am facut decât o singură ora. Deci, de azi sunt oficial în vacanţă. Sau cum zice domnul profesor de fizică: “Sunteţi într-o vacanţă permanentă”. Cam are dreptate.

PS: Azi cred că o să fiu plecat la un ping pong cu Mihaiţă. Ne auzim mai pe seară (posturi noi şi mai mari in curând). Wish me luck!!!

Da, am trecut clasa a 10 – a! Şi cum astăzi a început noul an şcolar, am fost şi eu la “deschidere”. Dacă aia era deschidere… Copii claselor a 1-a, a 5-a şi a 9-a, au fost băgaţi în sala de festivităţi unde s-a ţinut un discurs de început de an şcolar. Clasele a 10-a şi a 12-a, au fost trimişi în sălile de clasă, unde s-au reîntâlnit cu diriginţii, după o vacanţă în care ne-a fost dor de ei. De mâine însă la 7 jumătate la şcoală căci avem “ore” (nici nu ne-am luat orarul pentru maine). Dar totuşi e mai bine decât cei din clasele a 9-a respectiv a 11-a, care la 1 jumătate astăzi au ore. Acestea fiind zise va urez BAFTA în noul an şcolar şi succes bobocilor.

Mâine începe şcoala! Şi ce dacă?

Şcoală. Oră de matematcă. Profesorul ne explică cât fac 2+2, iar noi nici nu îl băgam în seamă. Poate că ştiam răspunsul la problema lui, dar mai degraba toţi eram cu gândul la vacanţă. Pe hol zgomote de bormaşina şi de ciocane: ne pun termopane. Poate că şi zgomotul de afară ne făcea să ne plictisim şi mai tare. Suna clopoţelul. Ne-am trezit cu toţii şi am ieşit in grabă pe hol să scăpăm cât mai repede de oră. Era pauza mare. Am dat buzna la cel mai apropiat magazin şi ne-am luat ceva sa mâncăm, chipurile pentru a prinde forţă pentru restu orelor din ziua respectiva. Ne-am întors în clasa pentru a ne savura mâncarea, căci afară era mult praf pentru că tocmai ce dăduseră muncitorii vechile geamuri (erau de lemn, şi putrezite scoteau mult praf). Dupa ce am terminat de mâncat, eu împreună cu câţiva colegi din clasă, ne-am dus la baie sa ne spălam pe mîni (şi nu, nu ne ducem ca fetele câte 3 – 4 in grup, iar dacă una se p**ă pe ea, singură nu se duce poate să şi moară). Când să intrăm la baie, în dreapta noastră ce vedem: un ramă de la geamurile vechi care avea forma unei cruci imense. Deodată ne-a venit o idee:
“I-a să scriem numele uneia de la noi din clasă şi să ne ducem cu crucea în clasă?”
“Bă eşti nebun ne omoară aia dacaă scriem!”
“Lasă mă că nu ne omoară. Apropo, tu mai ai melodia aia de înmormântare pe telefon?”
“Da o mai am.”
“Atunci hai să pornim cu cortegiul funerar prin scoală”
“Eşti nebun…”
Şi aşa am pornit cu cortegiul prin scoală. În drum spre clasă am trecut pe coridor, unde toată lumea se uita la noi şi începea sa rîdă. Ţin să menţionez că muzica se auzea foarte tare, doarece era pe un N73, şi era înregistrată chiar la o înmormântare şi se auzeau şi nişte babe cum ţipau. Apoi am ajuns în clasă unde toţi au început să râdă, numai noi cei care ne duseserăm la baie ne prefăceam că plângem, şi urlam în gura mare:”a murit domne, a murit”. Pe la alte clase nu am mai putut ajunge cu cortegiul, deoarece ne-a oprit “titulara” crucii şi ne-a zis că dacă mai mergem ne pîrăşte. Totuşi a fost o atmosferă pe care nu o voi uita niciodată.
Pentru concursul organizat de VisUrat.