A nins în sfârşit şi pe la noi la Slatina. Anul acesta (ca şi anul trecut) am avut un Crăciun fără zăpadă. Poate şi de asta atmosfera din casele unor români nu mai este aceeaşi ca acum câţiva ani. Dar să sperăm că măcar de revelion să avem zăpadă.

Eram în ziua de revelion, când eu şi familia mea am decis să facem o vizită unei cunoştinţe foarte apropiate, şi de ce nu să ne petrecem şi revelionul în compania acestora. Am sunat pentru a ne asigura că nu sunt ocupaţi sau că sunt plecaţi. Ne-au confirmat că sunt acasă, şi în ciuda faptului că erau cu pregătirile în plină desfăşurare, au zis că putem să venim, şi chiar să ne petrecem ziua de revelion cu ei. Am plecat cu maşina, şi în drum am oprit la un magazin pentru a cumpăra două sticle de şampanie, şi câteva sticle de suc. Am ajuns în sfârşit la rude şi a început petrecerea. Muzia era dată la maxim, eu cu verişorul meu stăteam în dormitor şi ne uitam la un film ca să treacă timpul mai repede. Mama verişorului meu încă făcea sarmalele, pentru că nu avusese timp deoarece a fost prin oraş să cumpere cele necesare petrecerii de revelion. Aşa că in casă era un miros de îţi lăsa gura apă. În sfârşit se termina filmul pe care îl urmăream, şi ne-am decis să ne alăturăm invitaţilor care stăteau la masă în bucătărie, la un pahar de bere. Când am ajuns acolo, mama verişorului meu, separase sarmalele în doua oale, chipurile pentru a se face mai repede. Atunci mi-a venit prin gând o idee, pe care niciodată nu cred că o să o mai pun în aplicare. Am mai stat noi un pic de vorbă ca între rude, până s-au plictisit toţi şi au plecat fiecare pe unde avea chef: tata cu tatăl verişorului meu au plecat să cumpere tortul, iar mama cu mama lui, au plecat în cameră să se uite la nişte poze. Noi am mai stat în bucătărie, când am zis că e timpul să punem in aplicare planul. Am luat o cană din care ştiam că toarma mama apă pentru sarmale (că ştiţi că aşa se face), şi am golit-o de apă, şi am pus 3 sferturi spirt şi un sfert de apă. Am pus-o liniştiţi pe chiuvetă, asteptând să vină mama lui să toarne cana de apă. Nu a durat mult şi a şi venit. A luat prima oala din cuptor şi a pus-o pe aragaz, ochiul pe care a pus oala fiind aprins, şi a turnat cana. Ce a urmat cred că vă imaginaţi. A tâşnit o flacără până în tavan, de a lăsat o urmă neagra de toată frumuseţea. Sarmalele s-au ars la fel şi sprancenele mamei verişsorului meu. Când a întrebat cine a făcut toată “măgaria” (pentru ea) asta, verişorul meu a luat toată vina asupra lui pentru că ştia că lui nu îi va face nimic. Sarmalele din oala respectivă nu au mai putut fi “salvate”, însă cea mai mare parte se afla in cealalaltă oală. După acest mic incident am avut parte de o petrecere de revelion reuşită. Ce să faci suntem şi noi mici numai la prostii ne gândim.
Pentru concursul organizat de VisUrat.

Era o zi friguroasa de decembrie,chiar in noaptea de revelion acum vreo 2 ani cand inca mai aveam voie cu petarde si artificii. Pe la 5 dupa masa cand toata lumea ori doarme, ori face ultimele pregatiri pentru noaptea ce va urma, eu cu inca 4 prieteni ne-am gandit sa iesim sa dam cu petarde ca toti ceilalti copii. Am dat cateva zeci de minute cu petarde “Clasa I”, cand am ramas fara petarde. (more…)