Îmi place să corelez muzica pe care o ascult cu locul în care mă aflu și totodată cu starea mea de spirit – cea pe care o am la acel moment sau cea pe care mi-aș dori-o. Cu alte cuvinte, muzica cere o îmbinare a celor trei coordonate: spațială, temporală și spirituală. Este imposibilă disocierea artei prin muzică de elementele concrete. Un anume peisaj sau un anume drum parcurs aproape îmi impune să ascult anumite melodii.

Când mă întorc seara de la școală nu pot să ascult decât coloana sonoră a filmului “Queen of the Damned”. Este una din colecțiile de melodii ce-mi dă o senzație de putere absolută. Pe de altă parte, corelez imaginile filmului cu seara ce se lasă ușor peste orașul încețoșat. Același tip de muzică poate să-mi revigoreze mintea sau să mă obosească. Depinde foarte mult de împrejurare. E ciudat cum muzica te ridică și tot muzica te doboară, cum uneori ai nevoie de o doză de note ori să explici cum te simți, ori să încerci să vezi cum se simt alții, cum e deopotrivă un mod de a-ți dezvălui personalitatea dar și un mod de a pătrunde în adâncurile minții celorlalți.

Mai presus de toate, muzica e o artă. Nu are rol secundar. Toate celelalte funcții ale ei sunt strict personalizări ale utilizatorului. E un domeniu liber, cat se poate de independent, un element al naturii, efectiv, pentru că adesea sunetul orașului, sunetul naturii sunt cele mai potrivite stării noastre naturale de spirit.

În principiu, asta e muzica mea preferată – tot ce înseamnă parfum natural, independență, putere, armonie. Categorii ca muzica rock, grunge, clasică și tot ce înseamnă apreciere muzicală la scară mondială. Desigur, ca să dăm un aer cu mult mai personal articolului, am să includ melodia mea preferată de aici, acum, astăzi, pentru că e iarnă, e cald (sunt în cameră, acasă, lângă o cană cu ceai și biscuiți), am mai crescut puțin și aș vrea să fie toate astea pe dos.

(Koop – Koop Island Blues)

Articolul este scris pentru concursul organizat de SuperGirl și Marius.

De la ora 12 de când am ajuns acasă, nişte cocalari stau jos cu maşinile şi asculta numai manele… De ţipat nu poate nimeni să ţipe la ei, că cine ştie ce ravagii fac. M-am săturat. Nu mai suport. Asculta numai LIVE-uri lălăite şi de toată jena… Oare când o să se deştepteze lumea şi să îşi dea seama că manelele sunt de căcat? Toate se referă la 4 lucruri: bani, duşmani, viaţă, şi femei… Dacă aş ajunge preşedinte (deşi nu sunt făcut pentru slujba asta), aş interzice manelele, dar mai înainte mi-aş angaja vreo 5000 de gărzi de corp, şi încă 5000 de jandarmi, pentru că sigur o să ma trezesc cu peste 3 sferturi din populaţia României peste mine…

LE: Tocmai acum o jumătate de oră au terminat ăştia cu muzica lor…

Vecini, vecini şi iar vecini. De ce toata lumea trebuie să o paţească sau să facă o farsă vecinilor? Răspuns nu am nici eu. Oricum eu sunt genul de om care face farse vecinilor, şi niciodată nimeni nu s-a răzbunat pe mine, poate că nu au ştiut că eu am fost sau poate că pur şi simplu nu au vrut să se pună cu mine că îşi dau singuri seama în ce vor intra mai apoi.

În următoarele câteva minute am să vă povestesc o ultima întamplare despre vecini cu care o să particip la concursul organizat de dugy şi Luci. Să îi dăm drumul. (more…)