Concursul desfășurat pe blogul lui Lucian Stanciu s-a încheiat. Puteți accesa pagina cu clasamentele și câștigătorii aici.

Organizez un concurs pe blogul lui Lucian Stanciu. Detalii cu privire la regulament și premii aici.

Îmi place să corelez muzica pe care o ascult cu locul în care mă aflu și totodată cu starea mea de spirit – cea pe care o am la acel moment sau cea pe care mi-aș dori-o. Cu alte cuvinte, muzica cere o îmbinare a celor trei coordonate: spațială, temporală și spirituală. Este imposibilă disocierea artei prin muzică de elementele concrete. Un anume peisaj sau un anume drum parcurs aproape îmi impune să ascult anumite melodii.

Când mă întorc seara de la școală nu pot să ascult decât coloana sonoră a filmului “Queen of the Damned”. Este una din colecțiile de melodii ce-mi dă o senzație de putere absolută. Pe de altă parte, corelez imaginile filmului cu seara ce se lasă ușor peste orașul încețoșat. Același tip de muzică poate să-mi revigoreze mintea sau să mă obosească. Depinde foarte mult de împrejurare. E ciudat cum muzica te ridică și tot muzica te doboară, cum uneori ai nevoie de o doză de note ori să explici cum te simți, ori să încerci să vezi cum se simt alții, cum e deopotrivă un mod de a-ți dezvălui personalitatea dar și un mod de a pătrunde în adâncurile minții celorlalți.

Mai presus de toate, muzica e o artă. Nu are rol secundar. Toate celelalte funcții ale ei sunt strict personalizări ale utilizatorului. E un domeniu liber, cat se poate de independent, un element al naturii, efectiv, pentru că adesea sunetul orașului, sunetul naturii sunt cele mai potrivite stării noastre naturale de spirit.

În principiu, asta e muzica mea preferată – tot ce înseamnă parfum natural, independență, putere, armonie. Categorii ca muzica rock, grunge, clasică și tot ce înseamnă apreciere muzicală la scară mondială. Desigur, ca să dăm un aer cu mult mai personal articolului, am să includ melodia mea preferată de aici, acum, astăzi, pentru că e iarnă, e cald (sunt în cameră, acasă, lângă o cană cu ceai și biscuiți), am mai crescut puțin și aș vrea să fie toate astea pe dos.

(Koop – Koop Island Blues)

Articolul este scris pentru concursul organizat de SuperGirl și Marius.

Tot stăteam astăzi şi navigam pe internet după ce m-am uitat la două filme, şi dintr-odată am nimerit pe site-ul go4it. M-am uitat la ultimele ştiri despre telefoane, despre laptop-uri şi camere foto căci la aceste categorii mă uit eu, când văd un banner pe care scria mare “Gadget-uri de blogger”. Cum şi eu sunt blogger, am intrat să văd despre ce era vorba. Surpriză, concurs organizat de go4it.ro. Am citit regulamentul şi m-am decis că trebuie să particip şi eu. La celelalte ediţii nu am putu participa, din cauză că ori nu îndeplineam cerinţele minine, ori că aflasem prea târziu de concurs. Tema acestei ediţii a concursului este “Gadget-uri de blogger – aparate foto”. Ce trebuie să fac? Să scriu despre camera mea foto, sau despre ce camera foto mi-aş dori eu. Păi eu am o camera mai veche un pic. Este vorba despre un Sony Cyber-Shot DSC-P73. L-am cumpărat acum 3 ani jumătate, de la începutul verii lui 2005. Ţin minte că m-am rugat de tatăl meu câteva luni bune înainte să o cumpere. Îi arătam ce caracteristici are şi el tot repeta într-una: “Ce faci cu ea?”. Cum îi spuneam ca dispune de un Zoom Optic 3x, de o rezoluţie a senzorului foto de 4.1MP el tot pe asa o băga: “La ce iti folosesc tie toate astea?”. Într-un final l-am convis dar trebuie să vă spun că nu am mai primit nimic de Crăciun doar câteva portocale şi o ciocolată. Camera a fost destul de scumpa, aproximati 1.100 RON. La vremea respectiva erau mulţi bani, aproape un salariu întreg dar cu toate astea eu am reuşit să îmi cumpăr o camera foto performantă la vremea respectivă. Ieşeam pe stradă şi toată lumea se uita la mine pentru că eu mă uitam la display când făceam poze. Camera a venit împreună cu un card de 16MB Duo cu care făceam 9 Poze la rezoluţie de 4MP. Nu mai dispuneam de suficienţi bani pentru a cumpăra un card pe măsură. Acum am 2 carduri, unul de 512MP şi unul de 1GB. Chiar dacă astăzi mi-aş putea achiziţiona la acelaşi preţ o cameră foto mult mai preformantă, bătrânul Sony încă îşi face treaba şi, oarecum am ajuns la vorba tatalui meu. La ce mi-ar folosi caracteristicile performante? Că poze nu mai fac cum făceam la început, am lăsat-0 mai moale… Ehe!

Votaţi-o pe Alina (My mind is out of order) care participă la concursul organizat de Lucian Stanciu.

Mulţumesc!

Vreţi să vedeţi ce fac eu de sărbători? Aveti mai jos o poză:
dsc03589

Cu această poză particip la concursul organizat de SceneFz.

Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansării în România a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra şi de reprezentanţii eMAG.

3 ‘umate

Intr-adevăr nu am încă 18 ani însă acest lucru nu m-a oprit de la a face ceva memorabil pentru viaţa mea acum 13 ani.
La numai trei ani (cât aveam eu acum treisprezece ani) deja făcusem cunoştinţă cu tehnologia, cu televiziunea şi cu titlul de învingător! Participam la “Teletopul Micilor Vedete” – un lucru destul de curajos pentru un băiat. Ca dovadă, am fost singurul “cavaler” între trei fete.
Se pare că cifra 13 nu este deloc una cu ghinion: HP lansa Pavilion iar eu eram gata să-l încerc. Păcat că nu a ajuns până la mine atunci, pierzându-se undeva pe drum!
Cam aşa eram eu pe vremea când primul PC multimedia creat de către HP era lansat. Se vede că mediul în care mă simţeam cel mai bine – tehnologia audio-vizuală – a inspirat binecunoscutul brand în dezvoltarea unui astfel de gadget portabil.
Eu sunt “Goe – mariner”… Vizionare plăcută!