Vare trecută am fost împreuna cu doi prieteni într-o tabără la Predeal, organizată de o profesoară din liceul meu. Nu prea o cunoşteam, aşa că ne-am aşteptat să nici nu ne bage prea tare în seamă. Ne-am făcut noi bagajele, ne-am urcat în tren şi am pornit. Pe drum, profesoara a trecut prin fiecare compartiment cu o listă, şi ne spuneam numele fiecare pentru a se asigura că nu “ne-a uitat” în gară. Cum a intrat în compartiment, a şi început calvarul pentru noi. Se uita cu o privire de parcă avea în gând să ne mănânce de vii. Atunci ne-am dat seama ce fel de însoţitoare vom avea. Dar era doar începutul. Nici nu ne puteam închipui ce gânduri mai avea. Am ajuns la destinaţie fără a-i mai vedea faţa însoţitoarei. Ne-am cazat la un fel de motel, iar peste câteva minute a venit timpul pentru masă. După prânzul care a fost atât de bun, încât am zis că pe toată durata taberei nu voi mai mânca la cantina respectivă, profesoara ne-a chemat pe toţi pentru a ne explica regulile. Şi a început:
“Fără chipsuri şi Pepsi sau Cola în cameră. Stingerea se va da la ora 9, după asta nimeni nu va mai avea voie să părăsească incinta motelului. Dacă cineva are nevoie la magazin, trebuie să vină neapărat la mine să mă anunţe. Aveţi la dispoziţie 15 minute, dacă nu veniţi nu mai aveţi voie să plecaţi, decât cu mine.”
Frate, păi când am auzit am simţit că se prăbuşeşte cerul peste mine. Cum să nu avem voie cu chipsuri în cameră? Chipsurile si Pepsi sunt viaţa mea, nu pot sa trăiesc fără ele. Atunci m-am decis, împreună cu colegii mei, să îi facem nişte farse profesoarei, poate poate îşi va schimba atitudinea. A doua zi a început cu o scurtă plimbare prin staţiune pentru a cunoaşte împrejurimile. Bineînţeles, că eu mă m-am gândit tot drumul la o farsă potrivită pentru profesoară, şi într-un final am găsit una destul de potrivită. Am ajuns la motel, ne-am dus în camerele noastre, şi am început să le povestesc colegilor farsa pe care o pregătisem. Peste 10 minute m-am dus să cer voie să ma duc la magazin să cumpăr ceva de mâncare. Mi-a dat acordul şi am plecat la cel mai apropiat magazin pentru a cumpăra… super glue. Pentru ce? O să vă spun imediat. Am ajuns înapoi la motel, şi am pus în aplicare planul. M-am dus la camera unde era cazată profesoara am desfăcut tuburile de super glue şi le-am golit pe clanţă. Imediat am bătut la uşă, şi i-am zis că în camera alaturată se mănână chipsuri şi se bea Cola. Profesoara a trântit uşa, şi când să ia mâna după clanţă… a rămas înţepenită. Am chemat toată tabăra în speranţa că va ştii cineva cum să îi desfacă mana profesoarei, dar de unde, nu ştia nimeni. Până să vină administratorul să o “elibereze” ţipa în gura mare că dacă il prinde pe faptaş o să ia o bătaie cum nu s-a mai vazut. Bineînteles că nu a aflat cine a facut-o, aşa că nu a bătut pe nimeni. Dar nici regulile nu le-a schimbat. Aşa că am trecut la fapte şi mai mari. A doua zi am plecat într-o excursie prin apropieri cu un autocar închiriat, care însă avea pană. Cineva îi înţepase roata. Şi cred că banuiţi cine a făcut-o. Da, eu împreună cu prietenii mei. Dar am avut un scop anume. Îi pregăteam următoarea farsă profesoarei. Ne-am indreptat cu toţii către camerele noastre, pentru că dura ceva timp să schimbe roata. După câteva minute de stat in camere, profesoara a plecat la magazin să îşi cumpere ţigări. Era pentru prima dată când lăsa uşa descuiată de la camera ei. Aşa că am plecat să punem în aplicare planul. Eu împreună cu un coleg am luat o sticka de ketchup, un cuţit de bucătărie (îl împrumutasem de la bucătăria hotelului, chipurile pentru a tăia pâine), şi ne-am îndreptat către camera profesoarei. Am intrat, şi am început să mânjim tot ce era pe acolo cu ketchup. Pat, noptieră, haine toate erau roşii, inclusiv prietenul meu(se presupunea că el era victima, iar eu criminalul). Şi am început să ne luptăm pe acolo timp de 2 minute până a intrat pe uşă profesoara. A rămas incremenită când ne-a văzut, a scăpat tot ce avea în mâini şi nu a mai scos niciun cuvânt. Imediat cum am văzut-o am început să alerg către ea, cu cuţitul ridicat, exact ca în filmele de groază şi urlând. Săraca femeie a început să ţipe cât au ţinut-o plămânii, de a ieşit tot motelul la uşă să vadă ce s-a întâmplat. Pe mine, şi nici pe prietenul meu nu ne-a recunoscut, sau poate că a făcut-o dar nu şi-a dat seama, sau a uitat cine a fost în camera ei. După întamplarea aceasta, profesoara nu a mai ieşit din cameră pe toată durata taberei, iar noi puteam să facem tot ce voiam in voie, că nu ne mai deranja nimeni. Cred că a rămas traumatizată săraca femeie, dar asta e. Dacă nu ne-a lăsat să mâncăm chipsuri în cameră.
Pentru concursul organizat de VisUrat.