În momentele următoare am să vă povestesc încă o intâmplare legată de vecinii mei. Defapt acum este legată doar de cel de la etajul al doilea (cea mai nesuferită vecină pe care am avut-o vreodată, niciodată nu îi tace gura, toată ziua trăncăne şi cel mai mult mă enervează când ţine uşa deschisă de la intrare,când face mâncare, să iasă tot mirosul de la preparatele ei. Ce-ar fi să ţinem toţi vecinii uşile deschise atunci când facem mâncare? Unde am ajunge? Ar mirosi casa scării ca bucătăria unei cantine.) Oricum astea sunt alte aspecte. Să revenim la povestea iniţială. Era o zi călduroasă chiar foarte călduroasă de vară. Toată ziua stăteam pe messenger şi nu aveam ce face, vorbeam decât cu un prieten bun care stă faţă în faţă cu mine (în blocuri diferite, dar dacă ieşim pe geam putem să vorbim unul cu altul). Prietenul meu o cunoaşte şi el pe vecina nesuferită, nici el nu poate să o suporte, deoarece atunci cand îşi da drumul la gură se aude in tot cartierul. Vorbim noi pe mess când îmi zice să ieşim pe geam să imi spună ceva, că îi e lene să îmi spună pe mess. Zis si făcut. Ieşim noi pe geam si incepem:

“Bă, hai şi cu mine prin oraş să îmi caut şi eu nişte adidaşi, că nu mai am”

“Păi când să mergem că am un pic de treabă?”

“Păi, după ce termini treaba imi dai un buzz si mergem.”

“Ok.”

Până să intrăm noi în casă, prietenul meu îmi face semne disperate să mă uit în jos. Mă aplec eu pe geam şi ce credeţi că văd? O văd pe vecina de la doi, că întinde rufele (eu stau la etajul patru si prietenul meu tot la patru). Mă uit eu iar la ea când, îmi vine o idee nemaipomenită. Îi spun prietenului meu să stea pe fază să nu intre că revin imediat. În acest timp, m-am dus şi am luat o undiţa de la tatăl meu, şi în vârf am agăţat un şoarece de vreo 15 cm alb (nu cred că cineva il socotea a fiind soarece, da mă rog). Îl las eu încet jos, până ajunge în dreptul geamului vecinei. Peste două secunde se aude un ţipăt, ca şi cum ar fi venit dracu la geamul ei să o ia la el. Bineînteles că în momentele acelea eu cu prietenul meu râdeam de nu mai puteam, iar vecina a şi scăpat o rufă din cauza mea. Din fericire nu a aflat cine a făcut, deoarece firul undiţei era transparent. Dupa această întâmplare de fiecare dată când vecina de la doi intinde rufele, se uita în sus să vadă dacă mai vine vreun şoarece. Mai târziu în ziua aceea iese vecina pe bancă cu ceilalţi moşi si celelalte babe din cartier (ea are vreo 45 de ani, si restu moşilor si babelor tot cam aşa) şi începe să le povestească, stiţi voi ca ţaţele de la ţara care altceva nu au ce să facă decât să stea şi să bârfească pe oricine si orice trece prin faţa lor.

Pentru concursul organizat de dugy şi Luci.